În imaginea de mai sus (captură de ecran de la Antena3), un pensionar vremelnic mascat, anticipând, ca de obicei, restricțiile cu mult înainte ca restricțiile să fie impuse, ceea ce îi oferă avantajul că și le poate impune sieși din timp, pentru a demonstra conducerii de partid și de stat care îi ține viața în palme precum un bolnav fugit din spitalul de boli mintale ține în palme un pui de vrabie căzut din cuib, că își merită pensia, privește în sus cu nemărginită speranță, cu ochii-n lacrimi. Ce-i acolo sus? Nivelul pensiei? Ciucă și cu Câciu într-un zbor demonstrativ, desenând pe cer cifre amețitoare? Însuși Bunul Dumnezeu, către care pensionarul nostru înalță o fierbinte rugăciune, Doamne, ține-mă în viață măcar până în ianuarie 2023 ca să apuc să cunosc și eu belșugul, măcar acum, la sfârșitul vieții? Nu se știe, însă drapelul care flutură alături este o garanție că ar putea foarte bine să fie toate cele mai de sus, deoarece această țară nu și-a lăsat niciodată bătrânii de izbeliște. Să ne alăturăm și noi mlădițelor de speranțe luminoase într-un viitor îmbelșugat care radiază din privirea acestui pensionar, fiecare cu mlădița lui, atât cât poate, zicând: Masca, pensia și drapelul luminează-n fund tunelul.
