Rămâne situația că azi avem o nomenclatură zidită în stat, imposibil de dislocat în mod democratic, o nomenclatură care are inclusiv capacitatea și resursele pentru a se concura pe sine în alegeri, prin persoane și entități politice aflate sub control, capabile să maimuțărească o mișcare de opoziție și să fragmenteze orice electorat care dorește schimbarea, să îl spargă în mai multe grupuri antagoniste care se anulează reciproc. De aceea, singura soluție de dislocare a actualei nomenclaturi, care seamănă în mod izbitor cu blocul politico-militar ceaușist, PCR-Securitate, este aceeași din epoca lui Ceaușescu și singura de care Ceaușescu se temea: greva generală, urmată de ieșirea greviștilor în stradă. Din păcate, azi, nomenclatura poate organiza inclusiv proteste locale, cu ajutorul sindicatelor fidele, proteste care pot dilua energia indignării populare, captând-o și orientând-o spre mass media, pentru ca populația să se revolte la televizor, unde indignarea poate fi modelată și orientată spre una din soluțiile de schimbare oferite de nomenclatură, soluție de tipul Caragiale: “Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica!”. Soluțiile pentru învingerea acestui sistem de absorbție, diluare și reorientare a indignării populare decurg din expunerea de mai sus: organizarea și menținerea protestelor la nivel direct și nemijlocit, stradal, cu evitarea cu orice preț a virtualizării protestelor mai mult decât este necesar pentru organizare. Greu. Plicticos. Off-topic. Știu. Dar, cumva, trebuie să ies din topicul “Buhnici, piele, țâțe, buci”. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
