Ăla a zis și el niște tâmpenii estivale, scoase pe negânditelea din gușa lui de celebritate online, că era cu șprițu-n nas, pe relax, cu nevastă-sa alături, care nevastă poți să zici că-i ca și gagică-ta dacă ești nițel apțiguit, mai ales c-a lui e conservată țuț, fresh, niznai și cu fesele ca prunele-n sezon, după spusele soțului, care soț a zis și el să fie popular cu minionii, să zică și el o golănie-două ca să arate că și Gică e om din popor. Și chiar dacă micul lui scheci o oferit publicului o scurtă și neplăcută privire într-o minte de libidinos sub acoperire, hai să fim sinceri, omul nu-i de dus la Aiud și de supus la cazne. Noi râdem și glumim aici, pe Facebook, că asta-i regula jocului, ai scăpat porumbelul, ăștia ți-l lasă fără pene, despuiat și fiert, să-l râdă bulele. Dar nu-i de dat pe mâna miliției, cum s-a trezit un penelist să zică, cică să-i punem în cap instituțiile statului. Păi, dacă e pe d-astea, stai așa Alexică, oprește duba de la CNCD și trimite-o mai bine la Câciu, care-a zis de oamenii de afaceri că sunt babuini; trimite-o la Cîțu, care-a zis că 80% din populația țării sunt teroriști; la Iohannis, care-a zis că toți profesorii sunt ghinioniști (deși, asta nu era degradare, ci o previziune care s-a-mplinit); sau trimite-o la Orban și Flutur care l-au înjosit pe Porumbescu și-o violonistă, atunci când au produs concert în lanul de porumb; la Ciucă, care-a scos vizionarea doctoratelor plagiate în afara legii; la magistrații lui pește, care dau pedepse cu suspendare la polițiștii care amenință jurnaliștii cu moartea. Și câți alții, câtă frunză și câtă iarbă, ploșnițe bugetare d-ale tale, din ”instituții”, colegii tăi care încalcă legea pe ceas, ca metroul, la fiecare cinci minute. Ar avea de lucru instituțiile, până să ajungă cu duba la guralivul zilei. Păi, băi, Alexică pizza mică, îți pute partidul de nemernici, pușcăriabili, atârnători, agramați, plagiatori și securiști, că dacă vă ia orice procuror la puricat pe lege, decimează partidul invers, adică nu saltă unu la zece oameni, ci nouă, de rămâne moștenirea lui Brătianu cât partidul lui Cioloș, el, nevastă-sa și-o cântăreață, ultimele două fiind aceeași persoană. Se rup rafturile la tribunale și la procuratură de dosarele voastre de corupție, și nu fleacuri, ci tunuri grele, d-alea de valoare, că poți să mai faci o țară dacă le golești fraților tăi de politică toate conturile, terenurile și vilele de banii extrași din banul public. Geme țara sub droguri, mafie, interlopi, traficanți de fete și killeri, se teme cetățeanul să-l ia pe mafiot de guler când îi intră mafiotul în casă, de frică că tot el, cetățeanul, ajunge la pârnaie și tu, Alexică, pe sărmanul influencer care trăiește dintr-o cameră video și-o măsuță vrei să pui potera? Da-ți-ar procuratura ce-i dorești tu bietului om, politruc neisprăvit, că de la d-alde d-ăștia ca tine ați ajuns de vă râd oamenii și vă scuipă, pe tine și pe toți politicienii, de nu mai vor oamenii cinstiți să intre în politică, de rușine că le zice lumea ”politician”. Să-mi dai înapoi banii cu care am cotizat la cariera ta politică, că vreau să-mi cumpăr județul în care locuiești și să te dau afară din el. Mersi anticipat.
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
