Când poporul recenzează recenzorul, recenzează cu toporul

Citește și...

Ce-am învățat noi din acest caz, în care o persoană relativ publică a fost suprinsă într-o pauză de autocontrol și publicul a putut întrezări mârlanul de dincolo de imagine? În primul rând, ne-am amintit că noi, publicul, dăm credit cu prea mare ușurință. Omul recenzează telefoane și pentru că le recenzează bine, noi îl investim pe deasupra și cu noblețe sufletească și caracter. În al doilea rând, ne-am amintit că mulți dintre cei care ne influențează sunt varză. Incompleți. Fantoșe cu tupeu și gulgute-n gură. Afară-i vopsit gardul cu ceva notorietate, înăuntru-i leopardul mitocăniei pure. Nu zic de un Băsescu, care era portuar și pe-afară și pe dinăuntru, și-și asuma golănia, simțind că publicul va aprecia ”sinceritatea” iar el va avea de câștigat din asta. Zic de eco-gretele ipocrite care descalecă din SUV-uri pentru o ședință foto cu bicicleta, pentru ca apoi să se suie-n jeep și să facă podcasturi despre poluare de la volan. Oameni ne-omogeni, cu o imagine publică atât de diferită față de imaginea reală a omului în carne și oase, încât dacă cele două imagini s-ar întâlni vreodată, s-ar lua la bătaie. Prea ușor îi iertăm p-ăștia, prea repede ne uităm în gura lor și luăm notițe. Ar trebui să muncească mai mult pentru atenția noastră, pentru clickurile sau comentariile noastre. Ca un minim, să-i vezi că se dau de ceasul morții ca să fie cine par a fi, nu doar să interpreteze partitura care-i cea mai bine plătită la un moment dat. Mai puțin mercenari și mai mult bercenari, și zic ”bercenari” în modelul justițiarului din Berceni, ăla care vânează pedofili. Sau pe cât de circari, pe atât de morali. Altă lecție de ținut minte este că, uneori, Facebook funcționează și în interesul societății. Răspunsul oamenilor de pe rețelele sociale a fost atât de zdrobitor, încât l-a pus pe mârlan în situația de a-și schimba cariera. Bine, a picat și pe un subiect tabu, subiect ținut sus de aberantul ”război al sexelor” care pare că nu se mai termină. Totuși, rămâne că societatea de pe Facebook poate fi destul de contondentă când se unește pe o temă. Reacția a fost exagerată? Eu zic că nu. Dovadă, prima declarație de după scandal a boflețului în cauză: ”O să-mi aleg cuvintele mai cu grijă”. Adică, da, rămân un mârlan pe dinăuntru, dar o să am grijă să nu mai răzbească mârlănia și-n afară. Irecuperabil, dar explicabil. Pe unde păcătuiești, pe acolo ispășești. Influența se întoarce și se răzbună. Când poporul recenzează recenzorul, recenzează cu toporul. Țac.
În altă ordine de idei, remarc trufia și aplombul de bețiv îmbătat cu celebritate cu care persoana s-a luat în gură cu lumea după boamfă. Prima, singura frază pe care ar fi trebui s-o zică pentru a-și păstra clienții, bărbăția și statura publică era: ”Vă mulțumesc pentru reacția voastră, o merit pe deplin, datorită vouă am înțeles că încă nu gândeam și vorbeam la nivelul așteptărilor voastre. Cer iertare spectatorilor și clienților mei și vă promit că voi face totul pentru a vă dovedi că nu sunt persoana care am lăsat impresia că aș fi, iar conduita mea profesională și personală va dovedi asta imediat. Îi cer iertare și soției mele pentru că am transformat-o într-o țintă, precum și femeilor pe care le-am jignit într-un moment în care nu eram eu însumi.” În loc de asta, stupidul a debitat inepții, printre care și pe cea celebră cu ”am fost înjurat de pe conturi false”. Omul e pierdut.
PS: dacă mâine citiți la el pe wall scuza de mai sus, să știți c-a furat-o, că el, din capul lui, nu știe d-astea. După cum s-a și văzut.
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”
467,372FaniÎmi place

Citește în Scânteia Internetului