Gata, se-nchide planeta. Capul la fund, pauza s-a terminat. Intrăm din alertă-n criză și faptul că între sfârșitul stării de alertă și începtul stării de criză nu primim nici măcar o zi, o oră, un minut de libertate, cât să scoți capul și să tragi aer în piept pentru ultima oară, să-ți iei măcar la revedere de la lume, drepturi și libertate, mie asta-mi arată că băieții-s mai chitiți ca noi. N-au texte, nu înjură înainte să-ți dea în cap, nu întreabă și nu se îndoiesc, intră direct și la rupere, fără avertisment, deși, dacă stai să te gândești, doi ani de zile de pandemie a fost avertisment destul. O lume se naște, o lume pentru aceia care cred că istoria începe pe 24 februarie 2022, data la care diavolul s-a-ntrupat în Putin. Nu e lumea mea. A mea se duce pulii de suflet, lumea chibiților care cârâie în confort și siguranță, cu o cafea lături și Rolling Stones în fundal, știind bine că textu-i text, vorba-i vorbă și nu lasă vânătăi; și că, maxim, prostul te-njură dacă-i spui că-i prost, dar nu sare să-ți spargă capul. În schimb, vine lumea aia fără umor, unde statul zăngăne cătușe, dă cu berbeci în uși și cu oameni în oameni. Fără comentarii. Fără ale mele, cel puțin. Ce să mai comentezi când îi vezi p-ăștia cum se-ncordează să dea cu bomabardeaua în timp ce oameni ca mine, pe care-i credeam, nu neapărat întregi la minte, că nu-s idealist, dar măcar că au un instinct animalic de supraviețuire sănătos, strigă: ”da, da, dă-le cu bomba-n cap la ruși.” A fost fun cât a fost. Stați voi s-o comentați pe Kamala Harris, această Raluca Turcan a lui Biden cum face pace între dobitoace. Ce să mai postezi când oameni simpatici, civili, cum s-ar zice, îți scriu pe Facebook că, da, te citim, dar ai grijă ce scrii, că te raportăm dacă nu ne place. Nu mai e loc de panseuri. S-a-mplinit visul LGBT. Ne dăm cu toții la fund. Să ne fie rușine. Încep eu.
Călin-Liviu Georgescu
