Am zis să-mi fac și eu testul PCR și mi-a ieșit că-s pozitiv comunist. M-am dus imediat la cimitir.
– Bunicule, nu te mai răsuci, trebuie să fie o greșeală.
Degeaba. Uite-așa se răscolea pământul. Mă duc în audiență la Arafat. Am avut noroc. O tulpină tocmai ieșea.
– Șefu’ e-n toane bune.
Șefu’ făcea loc în bibliotecă. Nici nu-ți dai seama cât de greu este să faci asta când biblioteca este desenată pe perete. Zice:
– Mi-a venit sfârșitul pandemiei de la OMS și n-am unde să-l pun.
– Vi-l țin eu până-i găsiți loc.
Mi l-a dat. Era sfârșit. Se lăsase moale și credeam c-o să-mi moară-n brațe. I-am dat niște palme, și-a mai revenit. Arafat s-a enervat.
– Vorbește cu el, nu vezi că-l ia somnul?
– Să-l scot nițel afară, la aer?
– Ești nebun? Ce-o să zică lumea?!
– O să zică: ”Ura, a venit sfârșitul pandemiei!”
– Exact. Și asta nu se poate!
– De ce?
– Mai au să-mi vină niște ambulanțe. Dă-l încoace.
I l-am dat invers. L-a luat strâmb. A căzut pe jos, s-a spart. Arafat nu s-a supărat.
– Lasă că și-așa n-avem loc pentru el.
Am ieșit. Secretara era curioasă.
– Ați văzut sfârșitul pandemiei?
– Da. L-am luat și-n mână.
– Sunteți norocos. Într-o bună zi, cu toții o să-l luăm în mână.
Nu i-am zis. Cine eram eu să-i spulber iluziile? Ce bestie pot fi uneori.
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
