Ni s-a inflamat nouă târtița instituțională și principială când a sărit Simion să-l ia de guler pe Virgil, însă, în secret, am simțit cu toții că Simion a făcut ceea ce am vrut cu toții să facem, și nu o dată, ci de mii de ori, de fiecare dată când un salariat/reprezentant de-al nostru ne-a luat la mișto și/sau s-a pișat de sus pe noi de la ”înalta tribună a Parlamentului”. Și, nu o dată, ne-am întrebat: dacă-i așa de ”înaltă” tribuna aia, cum de ajung la ea ca să ne țină lecții tot soiul de piticanii agramate, lipitori parșive, care, adesea, sunt și fățiș vândute, mărunte stârpituri politice care vin la microfon ca să ne învețe unde-am greșit noi când am vrut să trăim civilizat? În oricare zi a anului, noi, cetățenii deplângem halul în care partidele au adus forul reprezentativ al românilor, trimițând acolo parcă numai scursura activiștilor care au cotizat la partid, plus pe ăia veniți în plic de la Binom. O cloacă. Și-acum, dintr-o dată, Cloaca de venit Templu? În plus, vedem că, dacă ceva merge prost în țară, sursa defectului este, în mod invariabil, în Parlament. De pildă, criza din Energie, care-a băgat în frig, probabil și-n gripe și spital, mii și mii de cetățeni din toată țara, orașe întregi. Unde-a greșit cetățeanul? El a plătit factura. Unde-i căldura? Păi, căldura s-a pierdut printre miile de contracte și reglementări care au supt toată energia din energie, astfel încât acum vine pe țeavă doar factura. Te uiți la țară: energie este. Și-atunci, ce stă între energie și calorifer? Care-i dopul care împiedică civilizația să curgă în voie și ne încălzească casele? Desigur, Virgil este dopul. Acest Virgil, precum și toți virgilii care s-au înnodat strâns într-un șomoiog de jeg birocratic care ne-a-nfundat țevile. Asta-i Birocrația, acestă sculă-minune care-i îmbogățește pe parlamentari și amicii lor care-i au pe parlementari în buzunarul de la vestă. Mr. Muscle nu dă rezultate în acest caz de-nfundătură. Trebuie alt fel de mușchi. Or, noi ce facem? Când îi ia de guler un alde Simion sau cine-o fi, întrerupem nițel tremuratul de frig pentru a lua foc de indignare. Proști, sau ce. Apropo de Simion. În opinia mea, dacă nu este singurul, este printre puținii parlamentari care își reprezintă alegătorii întocmai cum i s-a cerut și a promis că-i reprezintă. D-aia și intenția de vot crește la ei, iar alegătorii lor se simt cum se simțeau nemții în 1940, înainte s-o ia spre est și să se-aleagă praful: de neoprit. Ieri a urcat Simion ca să-l ia de guler pe Virgil, dar cel care ar fi trebuit să urce, și nu ca să-l ia de guler, ci ca să-l ia la palme ar fi trebuit să fie Cîțu, șeful politic al lui Virgil. ”Dacă ești așa de deștept și de competent, de ce n-au oamenii căldură, măi Virgile?” Și apoi, șart-part, o pereche de palme. Cîțule, trimite-i o sticlă de whisky lui Simion că ți-a făcut treaba ta. Dar vezi, să fie de prune, că altfel te sparge ăla.
PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
