Noi, bucureștenii, sărbătorim astăzi intrarea în scenariul roșu, adică intrarea într-o viață unde, chiar dacă nu știm ce-avem și ce n-avem voie să facem, trebuie să știm că să ni s-a dat sau nu ni s-a dat voie să facem.
Invers decât noi, America sărbătorește azi abolirea sclaviei (care a avut loc la zece ani după abolirea sclaviei în Principatele Române), într-un moment oarecum nepotrivit, în care cetățenii lumii civilizate, dintre care avem bafta de-a face parte, încep să se simtă mai sclavi ca niciodată. Pentru noi, esticii, în special, un scenariu care se numește ”roșu” și include diverse forme de segregare pe baza afilierii prin vaccinare la noua orânduire nu-i o surpriză, este doar un film în reluare.
Singura diferența este că lumina nu mai vine de la est, ci de la vest, dar în rest e la fel, gulagul este libertate, munca este o onoare și nu o sursă de bunăstare, iar frigul, foamea, frica și sărăcia sunt fleacuri mic burgheze prin comparație cu viitorul luminos care este, simultan, și aproape, și departe. Ți-a plăcut ceaușismul? O să-ți placă și globalismul.
