Veniți, vaccinătoarea cântă și segregarea a-nflorit!

Parcă nu mai miroase a mileniul trei, corect? De vreun an, așa, parcă s-a lăsat o un fel de duhoare de mileniul al doilea. Uneori, când vântul bate dinspre USRPLUS, se simt anii 50 și pute a activism atroce, cu tonuri de dejism. Când bate dinspre PNL, vine miros de Mississippi, din anii 60-70, ca un fel de Ku Klux Klan de Dâmbovița, unde, dacă nu te-ai vaccinat devii negru și declasat, fără dreptul de a folosi toaletele rasei superioare, vaccinații. Iar când vântul bate dinspre Iohannis miroase a urși împușcați, a manechin uitat în vitrină și a salivă depusă pe bombeul unei cizme de prinț austriac.

Adieri de primăvară veche, când segregarea, ghetoul și lagărele înfloresc superb, ca pe vremuri, anunțând o recoltă bogată de cătușe, călușe și pârnăi. Cu pandemia care se îndepărtează ca un gulag ambulant care și-a făcut suma, amintind de trupele rusești care se retrag din țară lăsând în urmă batalioane de activiști sovietici, Dâmbovița strălucește iar în soare, răspândind peste oraș dulci adieri de lepre. Veniți, fascismul cântă și segregarea a-nflorit!

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”