Nu e fusion ca maneaua, nici folclor ca Loredana+ POSTER

Gândim greșit atunci când vorbim despre folclorul românesc ca despre ceva din trecut, deși definiția din DEX este cât se poate de explicită. Folclorul este ”Totalitatea creațiilor artistice, literare, muzicale, plastice etc., a obiceiurilor și a tradițiilor populare ale unei țări sau ale unei regiuni.” Folclorul nu s-a încheiat odată cu dispariția sărbătorilor țărănești și nici odată cu înlocuirea iilor cu tricourile chinezești. Doar s-a transformat.

Fiecare generație contribuie la folclor atât cât poate, cum poate și cum i se pare nimerit. Azi, colectăm și prețuim cu dragoste straiele, muzica și arta populară a țăranilor de acum o sută sau cincizeci de ani, uitând că, peste alți o sută sau cincizeci de ani (sau poate zece, că timpul trece mai repede azi), următoarele generați vor colecta straiele, muzica și arta populară de azi și o vor numi folclor.

Așașdar, care este folclorul zilei? Care este cea mai importantă contribuție a poporului de azi la folclorul de mâine?

Fie că știm, fie că nu știm, maneaua, manelistul și manelismul s-a putea să fie cea mai semnificativă expresie a artei populare din vremurile noastre. Strâns legată de sărbătorile esențiale ale românilor, de nunți și botezuri, maneaua oglindește cine suntem azi atunci când ne dezbrăcăm de pretenții și vrem chef. Mult sau puțin, important sau marginal, incult sau fusion, nici nu mai contează. Ce este, este.

Că ne place sau nu, peste cincizeci sau o sută de ani, Salam, Adi Minune sau Jador ar putea face parte din folclor ca și Zavaidocii epocii, precum Lori de la Onești ar putea fi colecționată de folcloriștii de mâine ca o Maria Tănase a începutului de mileniu. Cine știe?!

Și nu-i de râs. Folclorul este despre vitalitatea culturală a poporului și azi, din această vitalitate s-a născut maneaua, maneliștii și manelismul. Dincolo de bine și rău, de frumos și urât, de cultură sau incultură, de tradiții sau de kitsch, asta-i viața. Nu ne alegem rapsozii decât dacă îi prețuim, îi cultivăm și îi respectăm.

Dacă nu, ne cultivă maneliștii.

scanteia internetului salam 2

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”