Strălucirea eternă a demnitarului prihănit

Strict matematic vorbind, fostul demnitar care nu a fost re-ales într-un nou mandat nu mai reprezintă pe nimeni, sau reprezintă un număr atât de mic de cetățeni, încât opinia sa în legătură cu evenimentele curente este la fel de relevantă ca opinia unui călător din tramvaiul 14 în legătură cu traseul tramvaiului. Cui îi pasă? Tramvaiul merge înainte, pe șine, oricum.

Cu toate acestea, ”fostul” este invitat, întrebat și ascultat ca și cum ar fi un expert în subiectele arzătoare ale zilei? De ce?

Să se aplice, oare, filosofia conform căreia ”odată demnitar, întotdeuna demnitar”?

Dacă-i așa, nu ar trebui. Nu ar fi corect. Ceea ce ar trebui să conteze ar trebui să fie relevanța omului azi, nu ieri. Fiindcă, dusă-n extrem, situația ar permite unui, să zicem, Hitler, dacă ar trăi, să fie nelipsit de la talk-show-uri, comentând de zor situația politică. Sau să-l vedem pe Stalin comentând fluctuațiile de la Bursă. Cui i-ar păsa?

”Mie!”, ar zice acum un cititor, argumentând că ”n-ar fi relevant, dar ar fi show”. Și poate că ar avea dreptate. Show-ul permite orice, dar mai ales nemaivăzute și nemaiauzite. Ceea ce, desigur că îl face pe invitatul care ”a fost cineva dar nu mai este nimeni”, să își asume rolul de atracție a zilei, asemenea unui clovn politic. Și-l asumă? Talk-show-urile arată că da. Ba chiar cu mare bucurie.

Undeva, în sufletul chinuit al unui ”fost” trăiește ideea că, odată ce și-a servit țara într-o funcție publică pentru câțiva ani, i se cuvine, dacă nu un bust, măcar o plachetă pe un perete, sau cel puțin o bucată de tablă cu numele său pe un gard, pe o stradă.

”Am servit, deci sunt erou”, își zice ”fostul”.

Dar nu e. Unii zic să privim în jur și să ne uităm la ceea ce este, la ceea ce se vede, fiindcă aceea este chiar contribuția ”fostului”. Dar noi zicem invers.

Contribuția unui ”fost” se vede, dimpotrivă, în tot ceea ce nu este, în ceea ce lipsește.

Lipsește un medic briliant la clinica unde mergi, din cauză că briliantul a plecat în Suedia, unde este respectat. Aceste este ”serviciul public” al unui fost”. Lipsește o autostradă? Trece-i-o ”fostului” pe răboj. Lipsesc oameni educați, civilizați, responsabili și buni profesioniști? Asta-i munca ”foștilor”.

De aceea, noi zicem, da, continuați să-i invitați pe toți acești ”foști” în programe TV și în talk-show-uri. Dar așezați-i pe un taburet mai în spate și dați-le cuvântul doar ca să zică: ”îmi cer iertare”. Astfel, vom putea oferi cea mai bună educație pentru demnitarii noștri de azi. Ei sunt ”foștii” de mâine.

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”