Cei care plătesc, și cu viața, și cu banii

Familia celui ucis de polițistul criminal l-a înmormântat pe om observând cu amărăciune că statul nu a trimis măcar o floare sau o condoleanță. Sec zis, drumurile statului și ale cetățeanului s-au separat net: familia a plecat la cimitir cu victima, statul a plecat la minister cu ancheta. Asta este relația cetățeanului cu statul. Noi cu victimele, ei cu hârtiile.

Ministrul Bode tot zice că tragedia ”nu ne reprezintă”, dar minte. Este evident pentru toată lumea că tragedia reprezintă fidel, nu doar ministerul de interne, ci și întreaga birocrație de stat, unde legile sunt mai bune sau mai rele, dar sunt abstracte, ca niște foi lipite pe avizier, n-au nicio putere; funcționarul care pune legile în aplicare este cel care face legea, și iată că o face după mintea lui.

În acest caz, dar și în altele, responsabilitatea demnitarului este să selecteze și să formeze minți capabile să înțeleagă, să aplice legea și să înțeleagă oamenii, ceea ce este tragic de evident că nu s-a întâmplat la Pitești.

Cetățeanul nu se ciocnește pe stradă cu legea însăși, ci cu ”resursa umană” (inumană, în cazul de la Pitești) care aplică legea. De aceea, responsabilitatea demnitarului este directă și totală. Dacă a murit un om din cauză că demnitarul a angajat un animal pe post de polițist, demnitarul pleacă. E simplu.

Dacă nu se întâmplă asta, la ”costul” unei vieți și al distrugerii traiului unei familii, se adaugă alte poveri ulterioare pentru cetățeni: costurile anchetei, ale procesului și costul compensațiilor. Odată cu anchetele, curg și salariile. Altfel zis, demnitarul mută costurile pe care ar trebui să le plătească el, ca urmare a managementului lui de căcat, către noi, populația care îi plătește cash, de la portofel, incompetența.

Net-net, rămâne așa: dacă omul ministerului omoară un om, ministrul rămâne. Ca societate, asta arată că ne iubim politicienii mai mult decât pe noi înșine. Ce-i cu noi, oameni buni?

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”