Cum poți s-o dai în Barnă ca manager

Managementul este o profesie, și nu o abilitate pe care cel numit într-o funcție managerială o dobândește în mod miraculos în momentul în care este numit, iar lunga istorie de niznăieni care s-au perindat prin funcții și demnități este plină de pagube și victime din cauză că pafariștii patalamiști, gen Vociulescu, au folosit puterea de decizie a unui manager într-un mod neprofesionist.

Lecția care se poate învăța din scurtul manageriat la sănătate al lui Voiculescu (al doilea scurt, în acest caz) este că, atunci când vrei să muți un mamut greoi ca sistemul național de sănătate spre ceea ce ai vrea să fie, spre a deveni o gazelă sprintenă și austriacă, trebuie să înveți să lucrezi cu ceea ce este. Altminteri, sistemul te percepe ca pe un virus, îți dă la ARN, te distruge și te dă elimină din organism prin urină. Este doar natural.

Sistemul se apără și nu fiindcă este ticălos, ci fiindcă sistemul are instinct și știe că un sistem chiar și imperfect este mai bun decât un niciun-sistem. Or, Voiculescu, asta a fost: un niciun-sistem. De fapt, cum poate reforma un sistem omul unui partid anti-sistem? Nu poate. Ar fi absurd.

De aceea, putem zice că nu un sistem ticălos l-a paradit pe Voiculescu, ci Voiculescu nu a dat dovadă de abilitățile suficiente și necesare pentru a transforma un sistem vechi într-unul nou. N-a putut. N-a știut cum. N-a avut minte, testicule sau inspirație, nici nu mai contează. Este un eșec al lui Voiculescu, nu al sistemului. Omul n-a avut destul management în el. În plus, în acazul lui Voiculescu, se vede că un eșec nu este o lecție, fiindcă în loc să zică ”scuze, băieți, my bad” și să se apuce de învățat meseria de manager, a dat fuga la partid, ca să-i sufle-n bubă. N-a înțeles.

N-a înțeles nici Barna, care a luat-o personal și politic, ceea ce îi scoate la iveală, dacă mai era nevoie, anvergura mică, de agitator fixist și arogant sec, un suficient născut-învățat. Poate că useriștii ar trebui să-nceapă să se întrebe cu neliniște: ”Și dacă acest partid, în cea mai bună ipostază a sa, nu poate ajunge mai deștept decât Barna?”

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”