Tonomatul civic

Țara unde bogatul este un sărac cu bani și intelectualul un analfabet cu texte nu poate fi decât o țară unde activistul este rege. Regatul capsomanului politic. Aici, viețuiesc două categorii sociale, și numai două: activiștii puterii și activiștii opoziției, două regimente de proscriși sau de răsfățați ai sorții, în funcție de cine vine la putere. Consecutiv, societatea civilă nu există, fiind înlocuită de societate în-civilă, o societate formată din experți ai artelor marțiale, disciplina Dă-n Gât Do. Iar aceștia fac toată ziua ceea ce știu cel mai bine: dau în gât. Ai participat la un protest? Ei te dau în gât că te-ai dus. N-ai participat? Te dau în gât că nu te-ai dus. Asftel, faci, nu faci gât, tot ești dat în gât.

Este limpede că mintea și averea, cele două valori de bază ale civilizației, sunt deasemenea temporare, și depind de rotația la guvernare. Ești sărac în opoziție și bogat când intri-n pâine. Ești un intelectual când ești la putere și un analfabet funcțional vai de capul tău în secunda în care-a căzut guvernul. Cale de mijloc nu există.

Dar ar trebui să existe. Cândva, a existat. Erau vremuri când civilul era civil, civilizația era civilizație, iar societatea era societate indiferent cine venea la putere. Când politica era o profesie ca oricare alta, și nu un stil de viață.

Aceste vremuri au dispărut azi, exact ca pasărea Dodo. Erau simpatice. Dar nu mai sunt. Păcat.

În acele vremuri, cine protesta știa că nu poți protesta împotriva unui protest. Era aberant. Lumea fiind împărțită net și clar între guveranți și guvernanți, taberele nu puteau fi decât două: guvernații protestează împotriva guvernanților. Era de neimaginat ca societatea să protesteze împotriva ei însăși. Și, într-o lume normală, încă este.

Protestul împotriva protestului și protestatari împotriva protestatarilor este o invenție relativ nouă, și a fost creată și perfectată cu ajutorul activiștilor mercenari, activiști care activează pentru cine plătește, iar acela este, întotdeauna, guvernul, fiindcă, se știe, societatea protestează pe gratis, pentru principii.

De aceea, atunci când vezi, citești sau auzi pe unul care protestează împotriva unui protest, el este un activist mercenar. Marchezi banul, are principii și deschide gura. S-a-nchis robinetul, s-a dus civismul. El se numește ”influencer”. Tonomatul civic. Vreau un protest. Ai o fisă?

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”