Analfabeții funcțional față-n față cu analfabeții funcționari

În afară de expresia ”analfabeți funcționari”, cred că nu există alte expresii pentru a defini funcționarii și demnitarii statului care dau legi, reglementări și ordonanțe care nu există din punct de vedere juridic, deci fără efect într-o țară civilizată care, sanchi, funcționează ”în domnia legii”;

trec și peste faptul că, în ciuda acestui lucru, ei continuă să aplice acele legi și ”reguli” cu mari cheltuieli de bani, resurse și personal; mai trec și peste faptul că legile care nu există au produs și produc daune importante și chiar victime umane;

hai să ignor și faptul că marea și binefăcătoarea UE, care stă cu ochii pe România ca pe butelie, nu s-a simțit să-i MCV-ească de să le sară ochii din cap pe demnitarii infractori care se joacă cu justiția ca și cu o muncitoare sexuală de pe Centură;

ignor inclusiv și deplorabila statură morală a celor care apar non stop și bombardează populația cu sfaturi, amenințări și orori, folosind mass media și botiști finanțați din banul public, în timp ce oamenii (audiența) sunt porcăiți la TV și în online, sunt fugăriți, amendați, bătuți și omorâți pentru că nu poartă masca aia chinezească de căcat cumpărată tot de la demnitari, prin firmele lor laterale.

Zic că, dacă ar fi să consideri că ”regulile” există și să le aplici pe baza declarațiilor demnitarilor prinși în defect, atunci ai voie să nu porți mască dacă: nu-i nimeni la zece metri în jur, stai cu o sticlă de apă-n mână sau vorbești la telefon (Voiculescu) sau zici că te-ai testat de dimineață și erai negativ (Turcan). Sau doar stai cu o țigară-n mână (Orban).

În aceste condiții, poate că am avea nevoie de mai mulți analfabeți funcțional la proteste, fiindcă este clar că acești demnitari au nevoie de interlocutori pe măsură. Că altfel nu ne-nțelegem.

Apropo, se mai fabrică în România dube și Volgi analfabete funcțional, d-alea care te ridică și uită unde te-au dus? Se mai omologhează milițieni și mai ales bulane d-alea analfabete, care îți șterg amintirile până la momentul în care nu mai știi nici cine ești? Ne-ar fi tare bune astea acum, că ăștia nu mai răspund la flit, sictir și muie. Mai trăiește Molotov?

Călin-Liviu Georgescu

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”