Cum poate să iasă ”civilizație” dintr-un partid care te înjosește?

Incidentul cu userista paukeristă din Timișoara a fost luat la mișto de către cea mai mare parte a celor care l-au urmărit, dar nu și de către useriști, care s-au plâns de ”tratamentul” neomenos și lipsit de compasiune al mass media și al facebookerilor față de paukeristă. Așa cum văd eu lucrurile, usereul ar fi trebuit să fie cel mai drastic, fiindcă suspendarea fetei este nimica. De ce n-a fost?

Fiindcă fata n-a acționat de capul ei. Starea de activism exacerbat al usereului este sursa care a inflamat-o pe fata aia. Obsesia activismului usr de a se băga oriunde crede el că trebuie făcut dreptate aceasta este boala pe care usereul o transmite membrilor săi de partid. Ulterior, această boală devine o pacoste pentru societatea civilă, fiindcă această stare de activism permanent este identică cu manifestări gen ”IMGB face ordine” sau ”Iliescu dacă vrei, te scăpăm de derbedei”, asta doar ca să mă opresc la anii 90 și să nu mă duc mai jos, în anii ’50 de la noi, ’40 în Germania, sau în anii ’20 în Uniunea Sovietică pentru cazurile-sursă.

Confuzia dintre ceea ce înseamnă ”civilizație” și ceea ce însemnă ”activism pentru civilizație” duce întotdeauna la aberații civice, unde activiștii unui partid se apucă să facă ordine și disciplină în societate.

În acest caz, activismul deșănțat este încă și mai reprobabil, fiindcă partidul care își spală pe creier activiștii și-i trimite în ”misiuni” se află azi la guvernare.

Eu mai semnalez pe Facebook și aici, în Scânteia Internetului, că activismul deșănțat și culoarea politică, adică ideologia / doctrina partidului sunt chestuini complet diferite. Doctrina politică este filosofie cu idei. Activismul deșănțat este armă cu gloanțe.

Pentru mine, partidul care alege să folosească ”arma” activismului agresiv, își minte alegătorii, fiindcă acel partid nu are doctrina pe care o publică, ci pe cea a agresiunii instituționale, civice.

Fiindcă am mai scris despre activismul violent al USR și al PNL, unii au zis că sunt ”de partea cealaltă”, cu PSD sau cu AUR. Nici vorbă. Cu PSD, exclus, fiindcă socialismul mi se pare toxic ca și doctrină, darmite când e pus în practică de agramați, interlopi, semi-interlopi sau pre-interlopi.

Iar în ceea ce privește AUR, acel partid mi se pare identic cu USR, frați de cruce, fiindcă a făcut aceeași opțiune pentru activism violent, populist și distructiv, numai că se adresează unei alte audiențe. Aceeași Mărie, cu altă pălărie. Ana Munteanu de la Timișoara este doar o mini-Șoșoacă a usereului.

Zic că felul în care un partid face activism este chiar doctrina partidului. De pildă, dacă citești programele politice ale USR și AUR, vezi că ambele sunt bune. Complet diferite, dar bune. Un cetățean care n-are afinități politicie și vrea doar să trăiască bine, nu cred c-ar avea mari probleme dacă s-ar împlini oricare dintre programele celor două partide.

Problema este că, în ambele cazuri, cetățeanul ar trebui să se transforme într-un activist, mai pașnic sau mai agresiv, depinde de cine ”vine” la conducerea partidului. Or, asta nu-i deloc OK și partidele care se străduie să transforme societatea civilă într-o societate de activiști, sunt un pericol pentru civilizație și eu le privesc cu suspiciune. Ceea ce, atunci când am ocazia, le recomand și altora să facă, asta pentru că, în final, ceea ce vor și unii și alții, este să ne urce în camioane cu steaguri și pancarte, sau să ne pună să patrulăm pe străzi cu banderole. Înjositor. Eu zic că până și ultimul om este mai bun de-atât. Cum poate să iasă ”civilizație” dintr-un partid care te înjosește?

Călin-Liviu Georgescu

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”