O lume pe dos: teroarea este normalitate și teroriștii strigă ”teroriștii!”

Cuvântul cheie din declarația toxică și iresponsabilă a premierului Cîțu (ne vom obișnui vreodată să alăturăm aceste două cuvinte, ”premier” și ”Cîțu”?) nu este ”teroriști”, ci ”campanie”. Fiindcă atunci când Cîțu zice ”campanie” sugerează că există un lider și o organizație cu un plan pentru a zădărnici lucrarea sfântei treimi de idei a Noului Normal, treimea binecunoscută: 1) pandemia este reală, 2) vaccinul este obligatoriu și 3) vaccinul funcționează.

De acceptarea acestui triplu crez depinde avansul tăvălugului corporatisto-colectivist inventat anume ca să șteargă de pe fața pământului dulcea libertate inclusă în definiția cuvântului ”civilizație” și, consecutiv, gândirea liberă a răzeșului urban și digital, împreună cu agoniseala lui și cu orice drepturi i-au mai rămas de la bunicii săi, aceia care și-au eliberat nepoții din sclavia industrială în urmă cu o sută de ani.

Dar și numai din simpla listare a triplului crez globalist se vede gândirea răsucită și inversă; căci ”campania” și ”teroriștii” nu sunt acolo unde zice Cîțu, ci acolo unde lucrează Cîțu, în guvernul de strânsură aliniat la planul de instaurare a milităriei colectiviste asupra civililor liberi care se cramponează să creadă că locuiesc în state și fac parte din națiuni.
Fiindcă, da, există o campanie, că uite, televizoarele și netul duduie de ”totul va fi bine” și ”mă protejez pe mine, te protejez pe tine”. Și, da, există teroriști, fiindcă cine sunt aceia care te saltă de pe stradă, te bagă la bulău și te testează până recunoști că ești mistreț și infectat? Și, dacă ai recunoscut, te internează, te leagă de pat și te sedează până mori, iar apoi te ard și te returnează familiei sub formă de praf și pulbere?

Păi, e clar că teoriștii nu pot fi nicidecum bieții civili care postează pe Facebook cu frică pentru viața lor și a copiilor lor, ci aceia care fugăresc civilii de pe stradă și-i aliniază în fața televizoarelor care bubuie non-stop de propagandă . Nu o mână-două de exasperați care ies în parcuri să strige adevăruri simple terorizează guverne, uniuni, omeseuri și corporații de pe Wall Street. Nu.

Stați liniștiți, oameni buni (dacă asta se poate numi liniște), că este exact invers; teroriștii sunt tocmai cei care strigă ”teroriștii”, iar ”campania” nu este decât una, campania lor de amuțire și îndoctrinare a conformiștilor, conformiști de care Cîțu are nevoie pentru a se înclina la stăpânii lui în pace și onor, fără să fie deranjat de voci răzlețe din mulțime care să-i strige când îi este lumea mai dragă: ”dar ce ce nu le faci și-o felație, Cîțule, dacă tot ești în genunchi?”.

În fond, declarația lui Cîțu este încă una din multele tresăriri isterice ale milițienilor gândirii, un demo de logică inversă, unde tocmai ăla care loveștele cu bulanul strigă ”au, mă doare”.

Dar nu e totul rău. Rețin esența, și anume că, orice am face noi, pe-aici, pe Facebook, pe bloguri, sau pe stradă, aia se pare că mișcă ceva, că iată, a ajuns, în sfârșit, și-n gura lui Cîțu. Misiune îndeplinită.

 

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”