Mais où sont les activiști d’antan?

Nu puțini se întreabă azi ”de ce nu iese lumea în stradă?”. Că pandemia a ajuns atât de gogonată, că asistentele medicale de la Sibiu nici nu-și mai pot lega pacienții de râs, iar libertatea individuală, afacerile și, în final, textura firească a societății au ajuns la mâna unor domni pe care nu i-ai lăsa să-ți păzească nici bicicleta, darmite să se îngrijească de sănătatea și bunăstarea ta.

Sunt români care zic că singura explicație ar fi că românii sunt ca oile, se duc după măgar, dar acești români nu pot fi luați în serios, fiindcă ei zic asta cu orice ocazie, bună sau rea, ceea ce este un indiciu că, fie nu sunt români, fie sunt deprimați chiar și dincolo de punctul în care mai pot întinde mâna după telecomandă ca să închidă televizorul. În realitate, explicația, singura posibilă și realistă, ne face cinste. Lipsa protestelor se explică prin faptul că suntem ultimul popor din Europa care încă mai are în textura sa mai mulți civili decât activiști, ceea ce este remarcabil, atât în sine, cât și prin prisma faptului că în urmă cu doar o generație țara era atât de comunistă și ar fi trebuit să furnizeze activiști încă zece generații de-acum încolo. Dar iată că nu.

Cu atâția civili, protestele sunt imposibile, căci, se știe, nu civilii, ci în-civilii și activiștii ies în stradă, și asta nu din convingere sau indignare, ci din ordin, că le ordonă partidul, ONG-ul, SRI-ul sau toate la un loc. D-aia nu protestează românii. Civili din tată-n fiu, ei nu pot ieși în stradă, fiindcă dacă ar ieși, civilia ar rămâne singură acasă, fără supraveghere, și cine știe ce i s-ar putea întîmpla. Așa suntem noi. Ultimele bone ale civilizației. Nu întâmplător cuvântul ”civilizație” este construit pe cuvântul ”civil” și nu ”activist”. Încă un motiv să ne stimăm pe noi înșine. Eroi!

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”