Operația a reușit, dar pacientul a murit

Nu se poate să nu simți nevoia să compari organizarea promptă și eficientă pentru realizarea de omagii, adică a inutilului concert la vioară din lanul de porumb în beneficiul exclusiv al vanității lui Orban, cu organizarea execrabilă pentru realizarea unui lucru simplu, necesar și în beneficiul cetățeanului, adică să răspundă Direcția de Sănătate Publică (DSP) la telefon în caz de-o urgență.

Pe de-o parte, am văzut cum se ridică într-o clipită corturi de protocol la dracu-n praznic, în mijlocul câmpului, cu o scurtă pocnitură din degete. Concertul omagial dedicat premierului Ludovic Orban a intrat în istorie, și nu pentru că este prima interpretare a unei piese de Porumbescu într-un lan de porumb.

Pe de altă parte, l-am văzut pe Arafat lăudându-se cu ore și zile de teleconferințe, cu sute de oameni angajați anume ca să răspundă la telefoane, cu o planificare minuțioasă urmată de nenumărate hei-rup-uri ale conducerii sistemului sanitar din toată țara, pentru ca, în final, telefoanele de la DSP-uri să continue să sune în gol. Sau, încă și mai exasperant, la telefon să răspundă o voce înregistrată care citește alte câteva numere de telefon la care să sune sărmanul om bolnav, un om de două ori disperat, întâi că a luat virusul, pe urmă că trebuie să apeleze la stat ca să-și salveze viața.

Aceste este rezultatul muncii mult lăudatului tehnocrat Arafat și a ”specialiștilor din minister”, o perfectă ilustrare a zicalei ”s-au scremut munții și-au fătat un șoarece”. Numai că în acest caz nu este vorba despre un șoarece, ci despre un robot telefonic. Și nu l-au fătat, ci l-au f*tut și p-ăla, că la un moment dat nici măcar robotul nu mai răspundea la apeluri, ci făcea doar bip-bip-bip, după cum s-a văzut și s-a auzit limpede în deja celebrul interviu al lui Arafat de la Digi24 (bravo, Pândaru!).

Dar acel interviu, pe lângă demonstrația de incompetență a lui Arafat și a Ministerului Sănătății, a mai dezvăluit ceva: caracterul unui om imun la omenie. Revăd interviul Arafat-Pândaru și caut momentul în care Arafat, deja edificat, ca noi toți, dealtfel, despre situația strigătoare la cer că nimeni nu răspunde la telefoanele DSP, regretă și își cere scuze în public pentru incompetența sa, o incompetență abundent dovedită în doar 40 de minute de emisie TV. Dar momentul de căință lipsește, și nu fiindcă a fost tăiat la montaj, ci fiindcă lui Arafat nici prin cap nu i-a trecut că un DSP disfuncțional face victime. Sau, dacă i-a trecut prin cap, nu i-a tresărit niciun mușchi. Rece. Cea mai bună ilustrare a zicalei ”operația a reușit, dar pacientul a murit”. Deși mai corect ar fi să zici că nici operația n-a reușit, nici pacientul n-a trăit, dar medicul Arafat a fost mândru de opera sa și a tras concluzia: ”deci, sistemul funcționează”.

Așa e. Au creat un sistem perfect viabil și funcțional. Doar că nu pentru oameni.

PAMFLÉT, pamflete, s. n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care autorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. ”pamphlet”. Sursa: DEX '98 (1998).
Scânteia Internetului este o publicație de pamflet, satiră, critică și umor. Într-un deplin respect pentru propria imagine a persoanei sau a instituției, Scânteia Internetului comentează, critică și satirizează aspectele publice, de notorietate, care fac parte din spațiul larg al opiniei publice, spațiu deschis mereu criticii și opiniilor libere. Umorul, râsul, satira și pamfletul, sunt un bun cultural prețios al societății și culturii noastre, fiindcă alină, pansează și vindecă mintea și sufletul omului, întrețin vibrația civică și spiritul viu al societății; iar Scânteia Internetului se străduiește să sporească zi de zi acest bun al nostru, al tuturor, în spiritul marilor cuvinte ale lui Ion Luca Caragiale: ”Nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult ca râsul.”